De la idee la jucăria finală

Cum ia naștere o jucărie Mamu?

În această serie îți voi arăta, pas cu pas, procesul din spatele unei jucării textile, de la prima idee și primele schițe până la tipar, alegerea materialelor, croirea pieselor, cusut și realizarea jucăriei.

Fiecare articol va aborda câte o etapă a procesului și va arăta lucrurile așa cum se întâmplă în atelier, cu încercări, modificări, detalii și soluții găsite pe parcurs.

Spor la lectură.

1.1 De la idee la tipar: cum ia naștere o jucărie Mamu Toys

O jucărie creată manual nu începe cu o bucată de material și nici cu o mașină de cusut. În cazul meu, procesul începe cu un personaj care există mai întâi în imaginație.

Ideea pornește de oriunde. Poate fi un animal, un personaj, o poveste, o imagine sau pur și simplu ceva ce nu a mai fost văzut nicăieri. Uneori, ideea apare din dorința de a crea un personaj nou. Alteori, punctul de plecare este un personaj cunoscut care trebuie transformat într-o jucărie, păstrându-i cât mai fidel caracteristicile.

Cel mai des însă, ideea Mamu Toys pornește de la ceva care nu există încă.

Țestoasă și Girafă

De la personaj la prima schiță

Înainte de a exista un tipar, există o schiță.

Prima schiță este simplă. Nu este încă desenul final și nici nu trebuie să fie. Este primul mod prin care ideea este așezată pe hârtie și începe să capete o formă vizibilă.

După această schiță urmează o ilustrație în care personajul face o acțiune. Acest pas este important deoarece personajul nu este gândit ca un obiect static. Este gândit ca o jucărie care va ajunge în mâna unui copil.

Personajul este imaginat tridimensional. Este văzut în minte în timp ce copilul se joacă cu el, îl ține, îl mișcă, îl așază, îl îmbrățișează sau îl integrează într-un joc.

De aceea, o ilustrație în care personajul face o acțiune ajută la înțelegerea corpului și a construcției sale. Poziția brațelor, lungimea picioarelor, forma corpului și felul în care piesele se vor întâlni încep să fie stabilite încă din această etapă.

Uneori, o jucărie poate arăta foarte bine într-o imagine, dar ideea trebuie abandonată sau modificată dacă nu poate fi transformată într-un obiect textil care să funcționeze în joacă. Se întâmplă rar, dar se întâmplă.

Ilustrația este planul personajului.

După schițele inițiale urmează ilustrația completă.

Pentru Mamu Toys, aceasta este realizată pe hârtie. Nu este nevoie de programe de desen sau aplicații. Tot ceea ce trebuie stabilit pentru construcția jucăriei este gândit și desenat manual.

Pentru că, dacă nu sa înțeles încă, nu mă prea pricep într-ale aplicațiilor de desenat.

Personajul e privit din mai multe unghiuri atunci când e necesar. Pentru un personaj original poate fi suficientă chiar și o singură vedere. Restul formei sale este dedus din imaginea pe care o am în minte.

Situația este diferită atunci când este vorba despre un personaj cunoscut. În cazul unui personaj precum Grinch, de exemplu, mai multe imagini de referință pot fi necesare pentru a reproduce cât mai fidel forma, proporțiile și detaliile sale.

Ilustrația stabilește totodată și elementele care vor deveni parte din jucăria finală. Forma corpului, poziția membrelor, expresia feței, culorile și materialele sunt decise înainte ca materialul să fie tăiat.

Dimensiunile principale sunt notate într-o listă alături de desen. Numărul și tipul măsurătorilor depind de complexitatea modelului și de detaliile pe care acesta le are.

Ilustrația finală nu trebuie să fie neapărat la aceeași dimensiune cu jucăria. De cele mai multe ori este mai mică. Important este ca ea să reprezinte corect personajul și proporțiile sale.

Proporțiile nu pornesc de la o formulă

Proporțiile unei jucării Mamu nu sunt stabilite după o schemă fixă.

Nu există o regulă de tipul „capul trebuie să aibă atât, corpul atât”. Dimensiunea și proporțiile sunt stabilite în funcție de personaj și de acțiunile pe care acesta trebuie să le poată face. Dacă personajul stă jos, brațele și picioarele vor fi gândite în funcție de această poziție. Dacă ține ceva în brațe, poziția și lungimea brațelor trebuie să permită acest lucru. Fiecare model are propriile cerințe.

Procesul este în primul rând vizual.

După ce forma este stabilită, măsurătorile sunt verificate. Astfel, experiența vizuală și măsurarea se completează.

Cu timpul, multe dintre aceste proporții ajung să fie anticipate aproape instinctiv. După aproximativ 25 de ani de cusut, forma necesară pentru obținerea unui anumit volum textil poate fi intuită cu mult înainte de realizarea prototipului.

Noroc cu bunica, care a insistat cu o forță de bunică , să învăț să cos și să croiesc.

Totuși, intuiția nu înlocuiește verificarea. Forma trebuie testată fizic, adică măsurată.

Personajul trebuie să rămână personajul.

Pentru Mamu Toys, asemănarea dintre ilustrație și jucăria finală este esențială.

O jucărie nu trebuie să fie doar o versiune aproximativă a personajului desenat. Trebuie să păstreze expresia, proporțiile, forma și caracterul pe care le are în ilustrație.

Privește imaginea asta, ca o carte de povești, iar jucăria ca personajul ieșit din acea carte și ajuns în mâinile copilului.

Dacă cele două nu seamănă suficient, legătura dintre ele se pierde.

Acesta este unul dintre motivele pentru care expresia personajului este atât de importantă. Forma ochilor, poziția lor, expresia feței și proporțiile trebuie să rămână recognoscibile și după ce desenul este transformat într-un obiect tridimensional.

În același timp, jucăria trebuie să fie funcțională pentru joacă. Un personaj care arată bine, dar este rigid și nu poate fi integrat în joc, nu își îndeplinește scopul.

Pentru Mamu Toys, o jucărie nu este un obiect de pus pe raft. Este un personaj care trebuie să poată intra în lumea copilului.

De la ilustrație la tiparul propriu-zis.

După ce ilustrația este finalizată, începe construirea tiparului.

Mai întâi este realizată o nouă schiță. Aceasta nu mai este o simplă reprezentare a personajului. Este deja tiparul propriu-zis.

Cu creionul și foarfeca, forma este împărțită pe hârtie în piesele care vor fi necesare pentru construcție. Separarea lor se face ținând cont de forma finală, dar și de ordinea în care vor fi cusute.

Această ordine are o logică.

Tiparul nu reprezintă doar suprafața pe care trebuie tăiat materialul. Fiecare piesă trebuie să contribuie la forma tridimensională a personajului și să poată fi asamblată în ordinea potrivită.

În general, o jucărie are piese pentru cap, corp, picioare, brațe, urechi și diferite detalii specifice modelului. Numărul pieselor depinde de complexitatea personajului.

Uneori, forma care pare simplă în ilustrație trebuie împărțită în mai multe piese pentru a putea fi construită corect din material.

Cusătura face parte din construcția formei.

La realizarea tiparului, cusătura este luată în calcul încă de la început.

Pașii mici ai mașinii de cusut din timpul coaserii pot determina proporția finală a jucăriei și contribuie la rezistența ei.

Marginea de cusătură nu este adăugată direct pe tiparul de hârtie. Ea este adăugată ulterior, manual, pe material. Motivul este simplu. Nu toate piesele au nevoie de aceeași margine.

Dar aici rămâne la dorința croitorului/designerului, dacă preferă să adauge margine de cusătură sau nu.

Pentru anumite piese este suficientă o margine de aproximativ 5 mm. În cazul unor piese unde este necesară o margine dublă pentru elastic, aceasta poate ajunge la 10 sau 15 mm. Există și piese care nu au nevoie de o astfel de margine.

Din acest motiv, adăugarea marginii de cusătură direct pe material permite adaptarea ei la fiecare piesă și la modul în care aceasta urmează să fie construită.

Materialul influențează forma.

Pentru jucăriile Mamu Toys este folosit în principal bumbacul, cu adăugare de termocolant/întăritură pe partea interioară.

Această inserție are un rol important. Oferă rezistență materialului și ajută la păstrarea formelor create prin tipar și cusătură.

De aceea, prototipul este realizat din același tip de material care va fi folosit pentru jucăria finală. Un material diferit poate produce o formă diferită.

Un tipar care funcționează, creat dintr-un material poate să nu ofere exact același rezultat cu un alt material. Pentru verificarea corectă a formei, prototipul trebuie să se comporte cât mai apropiat de produsul final.

Prototipul, momentul în care desenul devine obiect.

Primul model este, de fapt, prototipul.

În funcție de model, prototipul poate fi construit complet sau poate fi realizată doar partea necesară pentru verificarea formei. De multe ori sunt suficiente capul și corpul pentru a vedea dacă direcția este corectă.

Prototipul nu este realizat pentru a fi păstrat. Rolul lui este să răspundă la o întrebare simplă: ceea ce a fost văzut în minte și desenat pe hârtie funcționează și în trei dimensiuni?

Aici sunt verificate mai multe lucruri.

Proporțiile trebuie să fie corecte. Piesele trebuie să se potrivească. Jucăria trebuie să semene cu ilustrația. Forma trebuie să fie cea imaginată, iar personajul trebuie să poată avea poziția și comportamentul fizic pentru care a fost conceput.

Dacă rezultatul nu corespunde imaginii inițiale, se modifică tiparul. Uneori modificarea este mică. Alteori pot fi schimbate forma, dimensiunea, proporțiile, poziția pieselor sau volumul.

Uneori este nevoie să fie modificată și ilustrația. Procesul nu este întotdeauna într-o singură direcție. Între desen, tipar și prototip există o verificare continuă.

Un exemplu: felul în care sunt construite picioarele.

Picioarele sunt croite și cusute, apoi umplute cu material special pentru jucării. Ele nu sunt umplute complet până în partea superioară.

După ce corpul este cusut și întors pe față, picioarele sunt atașate manual. Umplutura ocupă aproximativ o treime din picior, astfel încât acesta să poată participa la forma și poziția finală a jucăriei.

Mai întâi se realizează o cusătură manuală, apoi o cusătură la mașină, pentru rezistență în timp.

Dacă picioarele ar fi umplute complet înainte de a fi atașate corpului, ar apărea o problemă. Corpul, fiind bine umplut, și picioarele, fiind la rândul lor umplute la maximum, s-ar opune unul altuia. Jucăria nu ar mai sta în șezut în forma dorită.

Evident, tiparul nu poate zice asta, dar prototipul însă, da, o poate face.

Așadar, forma finală nu este determinată numai de tiparul unei piese. Este determinată și de felul în care acea piesă este cusută, umplută și atașată de celelalte.

Acesta este motivul pentru care tiparul, prototipul și procesul de lucru nu pot fi separate.

Când tiparul este final.

De cele mai multe ori, un tipar Mamu este finalizat din maximum două-trei încercări. Uneori iese corect chiar din prima.

Faptul că un tipar poate ieși corect după prima încercare nu înseamnă că procesul este simplu. Este rezultatul nervilor mâncați, tutorialelor (prea puține după părerea mea) și experienței acumulate.

După 25 de ani de cusut, anumite măsurători și forme pot fi anticipate cu o precizie care la începutul experienței ar fi necesitat mult mai multe încercări și alți nervi puși în testare.

Experiența continuă însă să aducă ajustări. Chiar și după ce un model este considerat finalizat, primele jucării produse pot indica mici lucruri care pot fi îmbunătățite.

Această capacitate de a observa și corecta face parte din maturizarea unui model și a mea totodată.

Tiparul final este păstrat într-o mapă, împreună cu o descriere. În general, el rămâne neschimbat deoarece jucăriile sunt realizate din același tip de material. Prototipul, în schimb, nu este păstrat de cele mai multe ori. De cele mai multe ori  creez o jucărie completă, pentru arhivă zic eu.

De ce durează atât de mult până când o jucărie ajunge să existe?

Privită din exterior, o jucărie textilă poate părea un obiect simplu. În spatele ei există însă mai multe etape care trebuie să se potrivească exact.

Mai întâi trebuie să existe personajul. Apoi trebuie înțeles cum se comportă în spațiu și în mâna unui copil. Urmează ilustrația, stabilirea proporțiilor, împărțirea personajului în piese, construirea tiparului, alegerea modului de cusut și realizarea prototipului.

Abia atunci se poate vedea dacă personajul imaginat există cu adevărat în material.

Pentru Mamu Toys, scopul nu este ca un desen să fie transformat într-o jucărie oarecare. Scopul este ca personajul imaginat să rămână același personaj după ce trece prin toate aceste etape.

Tiparul este doar una dintre etapele prin care o idee ajunge să poată fi ținută în mâinile unui copil.

Iar diferența dintre o jucărie care doar reprezintă un personaj și o jucărie care chiar pare să fie acel personaj stă în toate detaliile dintre prima schiță și forma tridimensională finală.